Povestea rufelor

Era odata o bluza rosie cu floricele albastre
Statea pe sarma de rufe, in bataia soarelui
In voia vantului se simtea mai usoara ca niciodata
Toate scamele au disparut.
Zile lungi de iarna a stat pe sarma, pandind razele soarelui.

Masina de spalat i-a spalat amintirile.
Detergentul a curatat-o de mizerii si de sentimente.
Balsamul i-a scos mirosul de lacrimi si de transpiratie.
A uitat...
Si acum tanjeste dupa un corp pe care sa-l inveleasca din nou.
Isi invidiaza prietenele care au plecat de pe sarma de rufe.

Intr-o zi cand se simtea mai usoara ca oricand
Si discuta despre floricelele ei albastre cu ciorapii de langa ea,
O mana iese pe fereastra si o apuca in graba de o maneca...
E fericita....Cat de fericita poate sa fie, Doamne!
Se gandeste ca poate asta e mana pentru care va deveni o a doua piele...

Peste o saptamana se intoarce pe sarma...
Nu-si aminteste nimic...
Doar o pata mica si galbena o stinghereste:
“De unde e?!?!Offf...iar o sa ma bage in masina de spalat!
M-am plictisit pe sarma asta, intre chiloti si ciorapi.
Vreau sa ma usuc mai repede si sa ma plimb prin oras.”