miercuri, 17 decembrie 2008

Nesarutul

Mai tii minte?
Atunci cand era sa nu mai fim...Da! Stiu ca suntem si asta e tot ce conteaza acum, dar cum as putea sa uit nesarutul...
Ne plimbam tinandu-ne de mana. Jur ca franghia aceea pe care ne plimbam mi s-a parut de multe ori ata de pescar si...stii bine ca era o franghie din cele care se folosesc la ancorat nave.
Tie iti era frica...Ha-ha! Erai pe tocuri si te dezechilibrai usor. Eu cred ca pe atunci n-aveai multa experienta la aceste chestii. Nu ti-am spus niciodata, dar tipa tipa de pe frnaghia de langa noi, se descurca mai bine ca tine, desi purta si ea niste tocuri cat turnul Eiffel. Hai nu te supara! Tu erai mai gratioasa!
Iti mai aduci aminte cum te "incurajam"? "Urata, vezi-vezi ca e cale lunga pana jos si mi-e teama ca inapoi pe franghie, e greu sa ajungi purtand tocuri!"...si radeam si tu te suparai! Ha-ha! Erai asa de frumoasa cand te incruntai. Ti se forma un rid...dar mai bine nu mai spun de riduri ca iar incepi sa mi te plangi ca esti urata si ca ai imbatranit. Prostuto! Oricum esti cea mai frumoasa!
Odata, cand franghia mi se parea asa de fragila, ca un fir de par, tie ti se parea ca e fir de par de cal.Offf...cat ne-am mai certat pe seama asta: "fir de par de cal!" - "ba nu! fir de par!". Mereu ne certam din te miri ce...
Stii ca era sa cazi de pe nenorocitul de fir de par de CAL? Te vedeam ezitand si dezechilibrandu-te dar...nu stiu sau nu mai vreau sa stiu, de ce nu te-am ajutat...Nu mai aveai mult si cadeai dar te-am prins. Te-am prins! Te-am prins, slava Domnului!! Te-am prins!!! Ce sentiment...Simteam ca de fericire o sa fac o miscare gresita si o sa cadem amandoi. A fost exact ca atunci cand ne sarutam...acelasi sentiment in care se amestecau disperarea, dragostea, teama, fericirea. In acel moment firul de par s-a facut iar ata de pescar, si apoi franghie, si scandura si s-a transformat in marginea unei prapastii si ne-am indepartat de prapastie, au aparut oceane, insule, pasari Colibri si ploi la rasarit...atunci s-a nascut lumea noastra.
Spune-mi...Cum as putea sa uit acel moment...Cum as putea sa uit nesarutul?

by CeaiDEmaracini

Decalogul lui Horatiu Malaele


1. Nu iti crea o imagine falsa. Este incomoda, greu de intretinut si usor de depistat.

2. Fii prietenul dusmanilor tai. Un proverb islamic spune ca „numai iubindu-i poti sa-i distrugi”.

3. Ramai modest. Dar fa in asa fel ca lucrul asta sa se stie. Trebuie sa ai orgoliul modestiei tale.

4. Daca pierzi teren lasa impresia ca ai facut-o intentionat. Impune un principiu: am dat doi pasi inapoi, ca sa-mi pot lua avânt.

5. Nu fura pe nimeni. Daca o faci totusi, schimba obiectul intr-o alta podoaba.

6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a ramâne sus iti trebuie unanimitate.

7. Nu-ti explica greselile. Invaluie-le in mister si abstractiune. Nu schimba mare lucru, dar deruteaza.

8. Nu te intinde prea tare. Risti sa-ti pierzi controlul granitelor.

9. Nu lupta impotriva cabalelor intemeiate pe ambitie si frustare. Iti pierzi vremea, iar lor le creezi scop.

10. Daca nu reusesti, modeleaza-ti existenta dupa principiul: "Nu se intampla decat ceea ce trebuie sa se intample." Este o dura, dar relaxanta fatalitate.

Generatia de sacrificiu

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.

Nascuti la sfarsitul anilor 70 -inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Lapte gros, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.

Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.

Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.

Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Spuneam misto si fain in loc de cool.Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. :))

Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala..

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!”

Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E`uri, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de “dulce”.Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine “iubeam”.Noi suntem cei care inca au mai “cerut (sau li s-a cerut) prietenia”, care inca roseam la cuvantul “SEX”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti`va de magarus”.

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…Daca esti de-al nostru… Felicitari!



Nu e creatia mea dar acest text m-a facut sa zambesc...