sâmbătă, 1 august 2009

Asincron

Doru este un tip cam învechit,
poartă papion şi cămaşa albă cu butoni de zirconiu cubic,
are un cal parcat în balcon şi-l hrăneşte cu soia modificată genetic.
El deschide mereu uşa doamnelor, iar ele râd.
În fiecare dimineaţă bea ceai cu lapte praf şi zaharină,
Ascultă Mozart şi Bach la magnetofon şi se gândeşte la Dulcinea.

Dulcineea e o gagică foarte de treabă.
De fapt o cheamă Dana.
Faza cu ,,Dulcinea” e la o-ha!,
Mă rog…aproximativ.
,,În fiecare dintre noi există o Dulcinea!”, spune Dana mereu.

Doru o iubeşte mult pe Dulcinea.
O iubeşte cu trandafiri şi ciocolată,
cu sărutat de mâini şi vise ruşinoase.
Iar ea crede că el e timid şi ciudat:
,, Care e faza cu magnetofonul şi muzica clasică?
Ia-ţi frate un mp3 player şi ascultă ceva mai modern!”

Fumând o pipă în fotoliul lui vintage,
Doru îi scrie pentru prima dată Danei:
,, Dragă Dana,

Te iubesc, cum ştiu eu să iubesc,
Ca un ceainic printre automate de cafea,
dar cum pot să te prind din urmă,
dacă pletele tale le văd doar prin pistoanele unui motor diesel,
în timp ce sufletul meu goneşte într-o trăsură…”