luni, 31 august 2009

Poveste de groază

Ai mâncat vreodată în pat? Nu ţi-a spus mama ta de o mie de ori că nu ai voie să faci asta, că faci mizerie şi bla, bla, blaa... Ţi-a spus. Şi totuşi imediat cum ea a ieşit pe uşă, ţi-ai luat farfuria şi te-ai suit în pat. Doar nu era să ratezi serialul preferat pentru câteva firimituri şi oricum nu faci niciodată mizerie. Mamă exagerează, e paranoică, nebuna...mama.
Bunica îţi spunea mereu că dacă laşi firimituri în pat, noaptea când Morfeu te plimbă prin visele tale imorale şi secrete, ai să visezi serpi. Tu ai visat vreodată şerpi, din cauza asta? Eu nu, niciodată. Dar ştii de ce? Pentru că bunica ştia ceva, dar nu ştia adevărata povestea. Nu e vorba de serpi, astea sunt poveşti de speriat copiii înainte de culcare.
Adevărul e că firimiturile pe care tu le renegi, sunt acolo...mai aproape de tine decât pielea ta. Se plimbă noaptea pe picioarele tale, pe spatele tău, numărându-ţi fiecare coastă, fiecare vertebră. Îţi intră pe sub piele prin pori şi se hrănesc cu tine, cu secretele tale, cu regretele tale, cu frica, asa...ca nişte mici vampiri, fabricaţi după reţetă personalizată.
În nopţile cu lună plina, se adună toate firimiturile din patul tău şi împreună cu praful pe care ai uitat să-l stergia, se amestecă, se înfrăţesc cu lacrimile din pernă şi dau naştere coşmarurilor. Ai crede că un coşmar e doar în mintea ta, o iluzie, un vis mutant, o scăpare a lui Morfeu, poate Baku a adormit sau nu mai face faţă. Te gândeşti că poate nodurile din prinzătorul de vise s-au rupt. Ei bine...nu e aşa! Coşmarurile tale sunt palpabile...si seamănă cu nişte pui din firimituri, cu ochi mici şi roşii că nişte mărgele hipnotizante. Nu te poţi abţine să nu-i priveşti direct în ochi, nici nu trebuie...daca nu-i priveşti în ochi şi nu le faci jocul, te înnebunesc. Să nu crezi că sunt milioane de pui de acest fel...nu...doar doi de persoană. Unul fierbe oale cu poţiuni deasupra capului tău şi-ţi şopteşte reproşuri şi ameninţări la ureche. Celălalt se cuibăreşte la inimă ta şi-şi infinge pliscul din frică lichidă în ea şi toată noaptea aranjează piese de domino din iluziile şi greşelile tale, pentru ca la răsărit să lovească o piesă şi toate să se dărâme. Şi ştii care e cel mai chinuitor lucru? Faptul că tu totuşi mai ai curajul să dormi cu o poftă de somn masochista. Oricum nu îi poţi opri, pot să facă ce vor din tine, eşti inert, iar ei ticăloşi.
Desigur lumina îi face să dispara...pur şi simplu se dezmembrează şi firimiturile se ascund iar că nişte strigoi în mormintele seculare. Tu rareori îţi aminteşti ceva din ce ai visat, pentru că nu vrei, nu ai de ce, pentru că nu e nici în interesul lor să ţii mintea. Fara indoaiala ai încerca să scapi de toate firimiturile dacă ai afla...si puii ar muri. Rămâne doar senzaţia de somn greu, de parcă milioane de universuri s-au născut şi au murit în aceeaşi noapte. Şi când îţi amintesti, esti intrigat de semnificaţia lor cel puţin o săptămâna. Îţi dai seama ce am fi, dacă ne-am aminti toate coşmarurile?
- Ehhh hai acum! Glumeam mah Andrei! Uite ce ochi mari a făcut la mine! Haha! Hai treci la culcare! Noapte bună! Somn uşor! Sapte pui pe un picior...