O sticlă de vin

Era primăvară odată. Parcă au căzut zeci de mii de stele de atunci. Nu mai ţin minte cât de rău era,sau cât de bine, câţi bani aveau ai mei, sau câte datorii. Ştiu doar că eram şi trăiam într-o sticlă de vin roşu. În sticla mea de vin nu erau stele, nici câmpuri cu trifoi, nici curcubee cu spiritusi lacomi. Era doar câte un ou ,,kinder” din când în când, dar acesta avea mereu o jucărie înăuntru. Uneori părinţii mei, mai scoteau dopul şi îmi dădeau câte o palmă. N-am înţeles niciodată de ce, dar oricum uitam repede.
Nu ştiu cum erau sticlele voastre, dar a mea era verzuie, murdară de pământ şi plină cu vin roşu de ţară, îngropată în vie, sub un prun tinerel. Mulţi se uitau la ea cu nostalgie, tristeţe, ironie, iar unii chiar râdeau...Cum puteau să râdă de sticla mea? Mai târziu mi-am dat seama că ei au crescut în bidoane de plastic... Nu-mi pot imagina cum e să locuieşti în aşa ceva.
Îmi aduc aminte cum mirosea, a struguri albi tămâioşi, a caise verzi şi a cimbrişor. Ceva ca alcoolul plutea în aerul răcoros. Oricine intra acolo, zâmbea...încă n-am înţeles de ce, dar încep să bănuiesc...
În sticla mea zburau toate libelule pe care am încercat să mi le fac prietene, toţi fluturii de varză pe care nu i-am prins, toţi câinii pe care nu m-a lăsat mama să-i adopt.
Mereu hrăneam puii de raţă cu pufarine, bomboane şi pufuleţi. Toată ziua se ţineau după mine.
Ţin minte că ieşeam rareori afară, doar pentru a culege flori. Se veştejeau la un moment dat, dar ţineau mai mult ca acum.
Pe fundul sticlei, rândunicile aveau cuiburi mereu, iar în castanul ancestral erau multe omizi, care nu se metamorfozau niciodată, deşi eu aşteptam ca din clipă în clipă sticla mea să se umple de fluturi. Cred că aş fi ameţit şi n-aş mai fi văzut nimic altceva decât fluturi...
Odată...mă jucam cu noroi în gâtul sticlei şi din curiozitate am alunecat afară.
Am nimerit într-un câmp de trifoi ,şi ca orice om, m-am ambiţionat să caut un trifoi cu patru foi...
M-am plictisit să caut şi am vrut să mă întorc în sticla de vin, dar n-am mai încăput. Nu am mai putut intra, aşa că m-am întors la căutat prin trifoi.
Am să găsesc eu, un nenorocit de trifoi cu patru foi, şi o să prind şi un spiriduş. Sper să nu uit că trebuie să-l privesc în ochi ca să-mi dea ceva.