Ciocolata cu smoală

În acea dimineaţă de octombrie cu ritmuri leneşe de swing, Clio îşi fuma ţigara, în pat. Părul lung şi răvăşit era singurul veşmânt care îi acoperea corpul alb. Din când în când mai sorbea din sticla de bere ieftină de pe noptieră. Lumina soarelui inundase camera, fapt care o deranja. Se apucă să scotocească prin sertare şi găsi o pereche de ochelari de soare bărbăteşti, îi puse pe nas şi aprinse meticulos încă o ţigară mentolată. Privirea ei fixa cu amuzament o rochie brodată de pe scaunul de lângă pat.
Un zâmbet arogant îi lumină faţa, apoi pentru o clipă se pierdu printre blocurile şi balcoanele ce se zăreau pe fereastră. Un mormăit şi o mişcare, care făcu patul să se cutremure, o întrerupseră din contemplarea blocului de vis-a-vis, pentru a-i oferi alt obiect de studiu, o fotografie cu o ramă kitsch, în genul celor de Valentine's day. Bineînţeles, un el şi o ea zâmbeau, fericiţi la poză. Clio analiză expresia lor 5 secunde, după care sorbi prelung din bere.
Era imposibil să se abţină aşa că, renunţând la ţigară şi băutură, se întinse cu faţa la el. Ochii ei mângâiau fiecare linie a pieptului bărbatului de lângă ea. Un cuvânt rătăcit îi răsuna în minte: ,,Sahara...", însă şi deşertul are farmecul lui.
În cele din urmă îşi aprinse o noua ţigară, se îmbrăcă în blugii ei prespălaţi şi culegându-şi cămaşa de pe jos, îi spuse: ,, Iubitule, dragostea ta este ca ciocolata cu smoală...".