....şi aştept

Te aştept pe tine,
cum nu te-am mai aşteptat vreodată.

Luptele roşii s-au stins si au căzut,
Ca nişte filamente de wolfram.

Aştept liniştită, cu gust de verde pe buze,
Strângând la piept pumnale înfipte.

Te aştept înflorită şi parfumată ca un cactus,
...decolorat până în străfundul ţepilor mei.

Acum sunt pregătită,
Să-mi primesc culoarea.

Reţete de fericire

Vând reţete de fericire!
Da! Eu deţin secretul fericirii tale!
Şi al tău!
Da!Şi la tine!
La tine e chiar simplu!Mă mir că nu vezi soluţia!
Vând reţete de fericire! Fericire în dragoste, în căsnicie, la şcoală, în afaceri...Fericire pe stradă! Fericire în cuplu, în grupuri de zece sau chiar de unul singur! Eu ştiu cum poţi să fii tu, fericit!
Tu! Da! Tu! Stai, unde fugi! Hai nu fi absurd, nu e cu bani ! Şi până la urmă n-ai da orice să fii fericit? Hai că aşa zic toţi:,,As da orice să fiu fericit!” .Eu...da, eu...îţi voi spune cum să fii fericit! De fapt mi-am şi dat seama care e problema!...Eşti surprins. Nu te aşteptai! Credeai că sunt nebună sau mai rău un fel de mama Omida...E simplu! O inviţi la o cafea! Nu! O invitaţie la o cafea nu e o declaraţie de dragoste. Nu, nu o să fie umilinţă aşa de mare! Eşti ditamai omul...nu eşti în gimnaziu! De ce să nu ştie femeia, că o iubeşti de când a venit prima dată la tine şi te-a întrebat dacă ştii unde e baia. Probabil că te gândeşti acum că tre' să nu o laşi să creadă că o visezi în fiecare noapte...deşi aşa e!.Eşti un prost! Să ştii că dacă îi duci nişte flori nu o să te creadă un papă-lapte! Asta te-a învăţat taică-tu, dar fie vorba între noi, eu cred că şi el i-a dus flori maica-ti...în sacoşa, ce-i drept! dar i-a dus flori! E o chestie elementară! Şi dacă te respinge ce?! Lasă că nu-ţi cad galoanele!
Tu! Cum te chemă? În fine...nici nu-mi păsa! Arăţi de parcă ţi-ar prinde bine şi ţie o reţetă de fericire! Ha?! Hai lasă orgoliul de o parte! Da! Ştiu că ştii că n-ai nici un motiv să nu fii nefericită! Dar uită-te la tine...Nu mai ştii ce să-ţi faci ca să fii frumoasă! Ştire de ultimă oră, gagica: Nu o să fii niciodată frumoasă pentru toată lumea! Mereu o să se găsească un idiot la colţ de stradă care să-ţi spună că eşti prea grasă, că eşti prea slabă, că , că eşti prea scundă, că eşti prea înaltă, că n-ai fund, că ai prea mult fund...Nu contează ce cred ei!!! Nu trebuie să fii frumoasă pentru toţi...trebuie să fii frumoasă pentru unul. Oricum...amândouă ştim că, nu aspectul fizic te vexează cel mai mult la tine... dar pur şi simplu e cel mai uşor lucru de schimbat...”Frumos” nu se rezumă doar la reflexia din oglindă.Şi asta ştii. Poftim?! Nu!!! Nu aştepta pe altcineva” să te facă să te simţi frumoasă. şi... dacă vrei să iubeşti, începe cu tine...
Şi tu?! De ce eşti nefericit? Ahh....am înţeles! Nu ai bani! Îmi pare rău, dar nu!, nu prezic bursa. E simplu! Muncă! Banii şi maşina aia la care visezi nu o să-ţi pice niciodată din cer! Deah...ştiu că nu-ţi place reţeta mea. Asta ţi-a spus şi maică-ta? Ascult-o mai des pe maică-ta! E femeie deşteaptă.
Ahaaaaa.....Bună, domnişoară! Nu mă salutaţi? N-aveţi nevoie de balivernele mele? Sunt o escroacă? Da...da! Mi se rupe! Ahhhh...îmi plac oamenii ca dumneavoastră, deşi aţi vrea să fugiţi cu picioarele la spate...vă înfruntaţi temerile! Admir asta! Ceea ce nu înţeleg, este de ce sunteţi singură în această după amiază de vară? Vă place să vă plimbaţi singură? Da? Aha...categoric. Da’ nici un prieten nu va însoţeşte...un iubit, ceva? Aaaaa...desigur ...sunt ocupaţi! Permiteţi-mi un sfat...dacă nu oferiţi nimic...cum vreţi să primiţi ceva? O mână întinsă pentru o mână întinsă, un zâmbet petru un zâmbet...Asta e regula! Ştiu că nu aveţi nvoie de prieteni şi familie , dar măcar de dragul variaţiei puteţi să o invitaţi pe vecina de la trei la o cafea, ca între fete. Are şi un frate simpatic...Să fim practici...împuşcaţi doi iepuri dintr-o lovitură!
Acum că v-am făcut pe toţi fericiţi...poate vreunul din voi să mă ajute şi pe mine? Reţeta mea pentru fericire unde e? Cum e? Când vine! Vreau şi eu să fiu fericită!
Cumpăr reţete de fericire!

Sa fugim cu circul

Să fugim cu circul

Când simţi că apa norilor ce o să curgă
Îţi atârnă greu pe umeri,
Iar umbrela ta e prinsă între soare şi umbră.
Atunci e timpul
Să fugi cu circul.

Dacă fumul din baruri şi priviri
Te inneaca sau te sufocă
Şi venele-ţi tânjesc după Bachus.
Atunci e vremea să le trimiţi pe toate la dracul
Maestrul de ceremonii te cheamă...
Ţi-am zis să fugi cu circul!

Atunci când ţi se sparge sera de vise
Şi frigul ţi le usucă pe toate,
Probabil că e mai bine...
Să fugi cu circul...

Unde? Cum unde?!
Pe meleaguri tropicale,
Cu bananieri şi cocotieri
Ploi fierbinţi şi aer vulcanic,
Acolo unde tu nu exişti!
Existăm doar noi doi şi o plajă goală...
Nu e o ofertă turistică,
Nu te costă nimic!
Doar un spectacol pentru aborigeni...
Crede-mă ...e timpul!
Să fugim cu circul!

O sticlă de vin

Era primăvară odată. Parcă au căzut zeci de mii de stele de atunci. Nu mai ţin minte cât de rău era,sau cât de bine, câţi bani aveau ai mei, sau câte datorii. Ştiu doar că eram şi trăiam într-o sticlă de vin roşu. În sticla mea de vin nu erau stele, nici câmpuri cu trifoi, nici curcubee cu spiritusi lacomi. Era doar câte un ou ,,kinder” din când în când, dar acesta avea mereu o jucărie înăuntru. Uneori părinţii mei, mai scoteau dopul şi îmi dădeau câte o palmă. N-am înţeles niciodată de ce, dar oricum uitam repede.
Nu ştiu cum erau sticlele voastre, dar a mea era verzuie, murdară de pământ şi plină cu vin roşu de ţară, îngropată în vie, sub un prun tinerel. Mulţi se uitau la ea cu nostalgie, tristeţe, ironie, iar unii chiar râdeau...Cum puteau să râdă de sticla mea? Mai târziu mi-am dat seama că ei au crescut în bidoane de plastic... Nu-mi pot imagina cum e să locuieşti în aşa ceva.
Îmi aduc aminte cum mirosea, a struguri albi tămâioşi, a caise verzi şi a cimbrişor. Ceva ca alcoolul plutea în aerul răcoros. Oricine intra acolo, zâmbea...încă n-am înţeles de ce, dar încep să bănuiesc...
În sticla mea zburau toate libelule pe care am încercat să mi le fac prietene, toţi fluturii de varză pe care nu i-am prins, toţi câinii pe care nu m-a lăsat mama să-i adopt.
Mereu hrăneam puii de raţă cu pufarine, bomboane şi pufuleţi. Toată ziua se ţineau după mine.
Ţin minte că ieşeam rareori afară, doar pentru a culege flori. Se veştejeau la un moment dat, dar ţineau mai mult ca acum.
Pe fundul sticlei, rândunicile aveau cuiburi mereu, iar în castanul ancestral erau multe omizi, care nu se metamorfozau niciodată, deşi eu aşteptam ca din clipă în clipă sticla mea să se umple de fluturi. Cred că aş fi ameţit şi n-aş mai fi văzut nimic altceva decât fluturi...
Odată...mă jucam cu noroi în gâtul sticlei şi din curiozitate am alunecat afară.
Am nimerit într-un câmp de trifoi ,şi ca orice om, m-am ambiţionat să caut un trifoi cu patru foi...
M-am plictisit să caut şi am vrut să mă întorc în sticla de vin, dar n-am mai încăput. Nu am mai putut intra, aşa că m-am întors la căutat prin trifoi.
Am să găsesc eu, un nenorocit de trifoi cu patru foi, şi o să prind şi un spiriduş. Sper să nu uit că trebuie să-l privesc în ochi ca să-mi dea ceva.

Made in China

,, Made in China”

Strada e uniformă, resemnată,
Traversată de păpuşi voodoo,
Ce nu-şi deplâng atârnarea,
Dobândită prin colorarea ochilor.

Zilnic aduc ofrande maeştrilor voodoo,
Despre care spun că nu există.
În mintea lor de aţe şi fire de nylon,
Ele sunt personalităţi neînţelese...
Îşi ignoră firele,
Râd de abilităţile păpuşarilor
Şi printr-un silogism laş,
Anulează existenţa oricărei foarfece,
Care ar putea tăia eticheta pe care scrie:
,, MADE IN CHINA “